Lord Byron
Fiecare mariaj are momentele sale de vulnerabilitate, mai ales in trecerea de la o etapa de dezvoltare la alta, si aici ma refer la asa numitele tranzitii: tranzitia de la etapa de cuplu necasatorit la cea de cuplu casatorit, sau tranzitia de la cuplu casatorit fara copii la cuplu cu copii s.m.d.
Ceea ce vulnerabilizeaza cuplul marital este instrainarea unuia de celalat iar in acest moment apar in cuplu probleme afective. Atat barbatii cat si femeile inseala din cauza lipsei de afectivitate si nicidecum din dorinta pur sexuala.
Aceste relatii extragonjugale par sa functioneze si pot condimenta viata celui implicat intr-o astfel de relatie, insa pentru moment, fiind, ca si cum ar dori sa fuga din actuala relatie.
Monotonia, micile sau marile conflicte, lipsa de comunicare si intelegeri dintre cei doi parteneri, problemele financiare, frustrarile, neimplinirile profesionale sunt doar o parte din motivele care pun pe butuci o relatie de dragoste.
In aceasta situatie cel mai important este gasirea unei solutii, insa acest lucru nu se poate face decat prin dialog, comunicare cu conditia ca cei doi parteneri sa fie sinceri unul fata de celalalt si nu in ultimul rand sa fie sinceri cu ei insisi.
Infidelitatea este consecinta nemultumirilor aparute in relatia de cuplu, care raman neabordate si nesolutionate. Cand spun acest lucru, nu ma refer la acei parteneri care sunt motivati prin dorinta de a reconfirma puterea de seductie sau dorinta de a te lasa cucerita si nici la Dom Juan, care este infidel prin natura, simtind tot timpul nevoia de ceva nou, manifestandu-se prin multiplele sale cuceriri. Acest tip de partener nu este compatibil cu o relatie. Aici fac referire la acei parteneri care nu mai reusesc sa se conecteze unul cu celalalt si nu mai reusesc sa se asculte, datorita faptului ca nu se mai aud reciproc. Rezultatul acestora este ca ambii parteneri se simt singuri, frustrati, neiubiti si plini de tristete.
O relatie de cluplu nu-i apartine doar unuia dintre parteneri, ci ea apartine celor doi parteneri. Este incorect sa consideram ca " eu am facut totul corect in relatia asta si el / ea m-a inselat". Este destul de dificil, insa nu imposibil, sa constientizam si sa acceptam ca avem si noi partea noastra de responsabilitate, atunci cand partenerul cauta acel ceva in afara cuplului, si sa privim catre noi cu cea mai mare sinceritate pentru a ne repozitiona fata de relatie si in primul rand fata de noi insine.
Atunci cand infidelitatea apare este important sa analizam contextul in care acest eveniment s-a produs.
Daca dorinta celor doi este sa ofere relatiei o sansa, este foarte important ca partenerul care a avut parte de acesta infidelitate sa urmeze cativa pasi, si anume:
- Sa se autoanalizeze si sa constientizeze faptul ca este foarte probabil ca a avut partea lui de responsabilitate care a condus la infidelitate
- Sa discute cu partenerul si sa afle ce anume l-a determinat sa faca acest lucru. Sa afle parerea lui cu privire la motivatia care l-a impins la un moment dat intr-o relatie extragonjugala. Daca asculta cu atentie motivatia celuilalt, va descoperi cate nemultumiri are partenerul si va reusi sa inteleaga ce anume i-a lipsit in aceasta relatie. Doar intelegand aceste lucruri se pot face modificarile necesare care sa impiedice pe viitor infidelitatea si chiar separarea.
- Dupa ce au clarificat motivatia infidelitatii, este important ca cei doi sa gaseasca niste solutii pentru viitor.
O infidelitate descoperita la intamplare distruge increderea partenerului. Marturisirea ei permite debarasarea de o parte de vina.
Crizele maritale de acest gen se nasc tocmai din alunecarea in rutina zilnica. Acest lucru sufoca pasiunea si creeaza nevoia impetuasa de a cauta o alta sustinere pentru sentimentul intensitatii pasionale. Necesar ar fi ca partenerii sa acorde timp pentru a medita asupra vietii de cuplu, asupra conceptiei despre dragoste, exteriorizand suferinta si a nu o inhiba.
Infidelitatea poate fi o trauma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu